din varful patului... din colturile ascunse ale mintii...

Vise… somn violent…
Incerc sa adorm…
Astept…

ma trezesc... in acelasi vis... incerc sa imi revin... e intuneric... e ud si racoare... sunt greu... abia ma misc... o vad ma ridic... cad... nu mai are putere... nu poate sa ma ridice... plange... o vreau langa mine... nu vine... sta acolo si plange... nu ma vede... crede ca m-a pierdut... simte asta... reusesc sa ma ridic... ploaia ma face si mai greu... nu reusesc sa ma apropii... o vad sta prabusita acolo... cred ca plange... asta simt... abia o vad... imi doresc sa ii vad chipul... nu pot... sta cazuta acolo pe pamantul cenusiu ce acum e ud... departe... se vede o urma de lumina... e soarele... se lupta sa ne salveze... ma apropi greu de ea... aproape ca o ating... parca o aud cum plange... ma opresc... nu cred ca este ea... parul ii miroase a trandavirii visinii pe care ii iubea... pielea ei alba... miroase ca un drum de munte noaptea... ea este... ma apropii... ma asez langa ea... ma iubeste... simt... chiar o simt... o ating... cat iubeam pielea ei... alba ca luna... stelele o luminau... o intorc... chipul ei era nemiscat... vroia sa ma stranga in brate... sa ma sarute... o iubesc... simt... ii iubesc parul... atat de lung si negru... ii iubesc ochii... care acum ma privesc nemiscati... nu ma mai iubeste... nu mai simte nimic... acum eu plang... nu vrea... nu vrea sa imi zambeasca... asa cum o facea... o iubesc si mai mult... e rece... ploaia ma inneaca... nu vrea... nu vrea sa clipeasca... vreau... vreau sa se trezeasca... sa o pierd nu vreau... dar stiu ca s-a intamplat... stiu ca nu mai pot sa o am... simt ca ma vrea... nu am sa o parasesc... vreau sa raman aici... cu ea... ma doare... soarele nu ne-a salvat... nori grei si negrii ma apasa... zdrobindu-mi corpul slabit de durere... vantul ma loveste... ma doare... ma doare si fizic ca nu o mai am... sunt parca biciuit de iarba innalta... miscata de vant… si udata de ploaie... se intuneca mai rau... acum odata cu venirea diminetii... norii sunt mai grei... aerul chiar si parfumat de parul ei... e tot mai greu de respirat... pare fiind respins de corpul meu... care vrea sa renunte parca la lupta... nu mai aud nimic... vantul... pentru prima oara... ma loveste... fara sa spuna nimic... nu mai canta... picaturile aproape inchetate de ploaie... nici ele nu mai spun povesti doar de noi ascultate... ma inteapa fiecare... cu o putere mare... e prea liniste... ma doare... e pustiu... e atat de frumoasa si parca atat de vie in lumea moarta ce o inconjoara... ma doare mai rau... o iubesc si mai mult... o sarut... plange... o aud... simt ca asta face... e si mai rece... e si mai alba... lumineaza intunericul diminetii innorate... pielea ei uda si rochia ei alba stralucesc... incercand parca sa risipeasca norii grei... parul ei negru si lung... acum ud... intr-un contrast magic cu pielea ei... pe care nimeni nu-l poate picta... se misca in vant... e mai viu ca mine... ca tot ce e in jurul nostru... cat pot sa-l iubesc... ma afund in el... in mirosul lui atat de placut de trandafiri visinii… si in tot ce imi aminteste el... o iubesc si mai mult… acum ca e langa mine... vrea sa se trezeasca... dar e prea tarziu... am ajuns eu prea tarziu... pentru ai mai vedea zambetul si ai spune ca o iubesc inca o data... oricum stie... acum e mai fericita... nu o mai poate ranii nimeni... a trecut mult timp... de cand, inchetat, stau langa ea... sunt lafel de rece si eu... luna inca o data a aparut... parca fiind chemata de culoare pielii ei... nu stiu unde s-a dus ziua... parca nici nu a fost... oricum nu conteaza... dar soarele m-a tradat... departe se vad norii grei si negrii... e mai cald acum... hainele mele negre si unde incep sa se usuce... miroase a toamna... ceata se lasa... o iubesc si mai mult... acum are pielea uscata... ii sarut umarul gol... zambea de fiecare data cand il mangaiam... si acum zambeste... doar ca nu o arata... ochii ei... inca sunt calzi... e aceeasi privire calda cu care ma privea... doar ca e nemiscata...vantul nu mai bate... e miros de fum si e ceata... o ceata grea... tu soare care m-ai tradat... m-ai lasat... nu ne-ai salvat... ma striga si vreau sa ma duc... tu ceata... care ma apesi... arata-mi drumul… vreau sa ajung la ea... vreau sa imi zambeasca... lasati-ma sa plec... ma vrea... o vreau... nu pot pleca... nu am cum... nu stiu... trebuia sa o pastrez... am vrut sa o salvez... nu stiu daca... daca trebuia... am crezut ca voi ramane cu ea... plang iar... ce am facut... de ce... trebuia sa o pastrez... am departat-o si nu mai pot ajunge la ea... nu trebuia sa fac asta... dar acum e fericita... si eu plang... ma bucur... am facut-o fericita... am salvat-o... ceata se ridica... o vad... zambeste in departare... nu mai era in bratele mele... acum alearga... alearga spre mine... parul ei lung e ridicat de vant... alerg si eu... in vintul cald care imi usuca lacrimile... o cuprind... pielea ei alba nu ami e rece... ma stange in brate... si imi zambeste... imi spune ca ma iubeste... ii sarut buzele rosii si fierbinti...ii mangai umarul gol... dezvelit din rochia ei alba... imi zimbeste incalzindu-mi sufletul... eu plang... plang de fericire ca o am... plecam icet... departundu-ne... in razele de lumina... care inving norii... lasand acolo jos... in ceata... in umbra norilor negrii ce incepeau sa se adune in spate... cele doua trupuri reci... ca doua umbre… pierdute si nemiscate in iarba innalta si udata de ploaie… ne departam incet...

Incerc sa adorm…
Astept…

brusc ma trezesc… ma dor oasele… cred ca sunt singur in pat… afara ploua… acum picaturile de ploaie imi spun povestea… cea pe care vroiam sa o aud… vantul imi canta iarasi… stiam ca a fost doar un vis… dar inca simteam mirosul de trandafiri visinii al parului ei… cred ca nu visasem… cred… dar vreau sa cred ca am visat… o simteam… parca langa mine… poate acum visez… sper sa visez acum… asa o aveam… nu trebuia sa o salvez… trebuia sa o tin... sa o pastrez... sa mai stea langa mine… riscand sa fie ranita?… cred ca trebuia… acum stiam ca e prea tarziu… am gresit… am salvat-o pe ea… am sapat-o de lumea rece si goala… si m-am condamnat pe mine… la o viata solitara… vreau sa ma intorc acolo… acolo… unde o am… unde natura ma imbratiseaza… vreau sa ma trezesc din nou… nu vreau sa visez aici… in acest pat… intre acesti pereti… oasele ma dor mai rau… parca inca mai simt vintul… si picaturile de ploaie… care inca ma lovesc… vreau sa ma trezesc… nu imi place acest vis… decat mirosul parului ei… vreau sa ma trezesc… ma ridic… ies afara… ploaia e calda… e vara… sigur visez… ploaia imi spune ca sunt treaz… si ca e vina mea ca nu o mai am… ca nu trebuia sa o salvez de lumea rece si goala… nu imi spunea povesti ca altadata… vantul imi canta acum un cantec trist… sigur visam… vroiam sa ma trezesc… sa ajung langa ea… acolo unde am plecat zambind… ma ridic si plec… strazile sunt pustii… ploua cald… lumini palide... usoare… ma arata noptii… si... in hainele negre si ude… paream doar o umbra… fara stapan… parasita si uitata… ce se oglindea in strazile ude pe care paseam incet... vantul ma impingea incet inainte... unde ma astepta tacut si linistit parcul… pe ale carui alei… mergeam cu ea… acum sunt singur… vreau sa cred ca visez… ma asez pe banca… miroase a viata… a alei umblate de atatea suflete ratacite… si acum spalate de orice urma a lor… imi placea si aici… dar stiam… speram ca visez… speram sa ma trezesc si sa ajung la ea… aud pasi… oare venea spre mine?... mangaind aleile cu picioarele ei albe si goale… picioarele pe care le iubeam atat de mult… sper… nu erau pasi… e doar ploaia se joaca cu mine… nu ma lasa… speram ca visez… speram sa ma trezesc… ma lungesc pe iarba… si las picaturile ploii sa se joace pe chipul meu palid… ma simt mai aproape de ea… aici... pe pamantul umed si cald... ma cheama… vreau sa ma trezesc… simt mirosul ierbii crude… vreau mirosul ei… mirosul pielii ei ude… de cand ne iubeam prin ploi… prin ploi calde de vara… ploi reci de toamna… cand trupurile noastre tremurau sub lumina lunii… incercand sa ma ridic realizez… ca nu vreau… aici parca eram mai aproape de ea… parca ma astepta… astepta sa ma trezesc… nimeni nu m-ar fi inteles de ce am vrut sa o salvez… de ce a vrut sa o salvez… dar m-am condamnat… vreau sa ma duc… sa ma duc la ea… doar ea stia sa imi zambeasca… doar ea stia sa ma atinga… sa ma priveasca… cat ii iubeam… ochii si buzele… degetele si pielea… spatele si coapsele… cat o iubeam pe ea… cat inca o iubesc… si doare… acum doare mai rau… si ma ridic… parca lovit… ma-ndrept spre casa… eram iar… doar o umbra ratacita… singura… fara stapan… strada parea mai lunga… nu vroia parca... sa ma lase sa ajung acasa… luminile erau mai palide acum… strazile pustii si ude straluceau triste inaintea mea… din fiecare picatura de ploaie ajunsa jos pe oglinda strazii... sareau incet scantei... pasii mei parca loveau puternic aleea pe un ton grav… in povestea… acum iarasi placuta… a ploii… si in cantecul… acum linistitor al vantului… ploua iar cald… intru prin chenarul negru al usii… care ma astepta deschisa… pe patul rece acum… de matase… in luminile slabe… si diforme a unei lumanari ramase aproape fara viata... o zaresc… e ea… stiam eu ca visam… ca am sa ma intorc... ca am sa o am inapoi... povestea ploii calde si cantecul linistit al vantului trebuie sa ma fi trezit pe dum… ma apropii… inima imi zambeste de fericire... ma asez… si ii sarut umarul alb si gol… apoi gatul subtire cu pielea lui atat de fina… mirosea a mare… ma sperii… si ma ridic… nu este ea… este femeia care ma iubeste… care m-a inteles… pe care… o respectam... si… o iubeam si eu… dar nu ca pe ea… se trezeste… privindu-ma cu ochii ei linistitori… vroia sa ma intrebe de ce sunt ud… dar a tacut… stia… ma cuprinde cu bratele ei calde si catifelate… si ma stange… stie ca o iubesc… dar ca nu am sa o iubesc atat de mult ca si pe ea… o cuprind si eu in brate… si o strang... imi spune ca ma iubeste… eu tac… stie ca o iubesc… ploua… se aud doar rasuflarile noastre si ploaia… stiu ca o iubesc… sunt fericit si aici… dar parca… vreau sa ma trezesc… sau nu vreau… sau poate atunci visam… sau poate acum visez… sper ca atunci visam… sper ca acum visez… ma strange si mai tare… stie ce se intampla in mine... in mintea mea… in sufletul meu... de aceea o iubesc…sigur nu visez… ma asez langa ea… ud si rece acum… ea tremura… o strang la piept… simt ca plange… ii spun… ca o iubesc… ea tace… stiam ca ma iubeste… nu mai plange… ma linistisem… stia sa ma inteleaga… sa ma linisteasca… o mangaiam… si adorm… simt miros de trandafiri… si ploaia rece de toamna… vantul ma loveste… merg descult prin iarba inalta… o vad... imi zambeste… parul ei miroase a trandafirii visinii pe care ii iubea…

the other me 24-25.03.2008